Ați avut în preajmă vreo 𝐦𝐨𝐚𝐬̗𝐚̗ atunci când ați născut?

Ați avut în preajmă vreo moașă atunci când ați născut? V-a sfătuit vreo moașă înainte sau după naștere? Șansele ca răspunsul să fie negativ sunt foarte mari. România nu numai că nu dă importanță acestei profesii care ar aduce atâtea beneficii țării, ci dă semne că vrea să ducă specializarea de moașă la minime istorice. Am avut onoarea de a prezenta astăzi în Camera Deputaților perspectiva britanică a profesiei de moașă. În dezbaterea despre Rolul Autonom al Moașelor în România, am putut asculta și învăța și perspectivele provenite din Belgia, Franța, Suedia sau Norvegia. Direcția dată de UK reprezintă, din punctul meu de vedere, o abordare extrem de complexă, din care România are cu siguranță de învățat. În Marea Britanie, moașele deservesc și centrele comunitare de sănătate, cât și cabinetele medicilor de familie. Ele pot ajuta, în anumite trusturi NHS, inclusiv cu nașterile acasă, când acestea au riscuri foarte scăzute de complicații. Tot moașele din UK pot lucra pe Labour Wards, unde ajută la aducerea pe lume a bebelușilor în mediul spitalicesc. Probabil că o să fiți uimiți de mulțimea de specializări ale moașelor din UK, pornind de la Bereavement Midwives, dedicate asistenței familiilor după pierderi de sarcină sau moarte neonatală. Există moașe care lucrează cu femeile cu diabet de tip 1/2 sau gestațional: Diabetes Midwives. Sunt Infant Feeding Midwives, experte în hrănirea la sân a bebelușilor. Și Fetal Medicine Midwives, care se ocupă de anomaliile congenitale. Domestic Violence Midwives sunt educate pentru a identifica și susține gravidele abuzate. Substance Misuse Midwives lucrează cu femeile însărcinate dependente de droguri sau alcool. Despre Teenage Pregnancy Midwives nu cred că e nevoie să mai dăm detalii, același lucru fiind valabil și despre Perinatal Mental Health Midwives, care fac legătura între psihiatrie și îngrijire maternală. Care sunt beneficiile încurajării extinderii și recunoașterii profesiei de moașă? Întâi, se ușurează presiunea asupra obstetricienilor, care se pot astfel ocupa de cazurile complexe. Probabil că ar scădea numărul cezarienelor inutile, dacă gravidele ar învăța de la moașă ce înseamnă cu adevărat o naștere. Prezența moașelor ar acoperi zonele rurale, unde puține femei au acces la clinici obstetrice de top. S-ar reduce costurile în sistemul de sănătate — una e prezentarea la moașă pentru monitorizare, alta e programarea la un medic specialist. Ar adresa problema atât de frecventă în România a depresiei postpartum, care trece de prea multe ori nediagnosticată. Și, nu în cele din urmă, ar duce la retenția moașelor în țară, pentru că multe își urmează dezvoltarea profesională în țări ca UK, Belgia sau Olanda. România are expertiza profesională și contextul legislativ pentru a face acest pas. Lipsește voința politică. Mulțumim doamnei senator Ruxandra Cibu Deaconu, Secretarul Comitetului de Sănătate din Parlamentul României și doamnei Irina Mateescu, președinta Asociației Moașelor din România. Inițiativa de astăzi poate muta munții!